Alexandru – 41 ani, de 12 ani locuiește într-o țară vest-europeană
Atașat de furie ca mecanism de apărare și supraviețuire, el reușește să iasă de sub stăpânirea ei.
Consilierea psihologică și tehnicile de eliberare emoțională dau roade: Alexandru privește evenimentele vieții lui din noi perspective și-și amintește de aspecte pozitive uitate.
Terapia a avut loc: online
Durata terapiei: un an și jumătate cu perioade de pauză
Primele provocări ale copilăriei în România au fost frecventarea creșei și a grădiniței săptămânale. Astfel, el crește cumva departe de părinții pe care-i vede doar în week-end.
În timpul școlii a experimentat în repetate rânduri ce-nseamnă să fii victimă a bullying-ului, să fii bătut de găștile de cartier, să te aperi singur și să nu poți să spui nimănui, nici măcar părinților.
Astfel, a apărut furia cronică ce i-a marcat profund comportamentul.
La începutul terapiei, Alexandru trăia într-o furie cvasi-permanentă și aceasta a fost cea mai mare provocare pentru mine ca terapeut, deoarece tensiunea acumulată îl făcea să fie mereu într-o tensiune interioară. Era ca un butoi de pulbere gata să explodeze la cea mai mică apăsare de buton. Iar „butoanele” – factorii declanșatori – erau multe și la tot pasul.
De fapt, prima reacție și de multe ori singura era furia.
Când i-am propus să eliberăm furia, prima lui reacție a fost de indignare până la sufocare: „Cum pot să-i propun așa ceva?” În felul în care înțelegea viața, acesta era un nonsens.
Am început cu o tehnică de exprimare a convingerilor la nivel inconștient și a motivelor pentru care are nevoie de furie, iar acestea erau:
O percepea ca pe o armură de metal care îl întărea și proteja și îi atribuia trăsături umane: furia nu m-a trădat niciodată, furia m-a apărat.
Furia se regăsea atât la nivel inconștient, cât și conștient. Avea convingerea că, renunțând la furie va ajunge să fie iar, fără apărare.
A urmat folosirea EFT (Emotional Freedom Techniques) axată pe exprimarea conștientă a convingerilor și a argumentelor pentru a fi furios.
Era perioada în care abia descoperisem aceste tehnici, neavând multă experiență în aplicarea lor. Treptat, mai întâi discret, apoi mai pregnant a intervenit schimbarea. Spre bucuria mea și spre surprinderea lui, discursul său când vorbea de furie, a devenit:
A realizat că va putea evita o mulțime de conflicte zilnice, care avuseseră efecte dramatice asupra copiilor, din cauza reacțiilor lui dure.
O altă componentă a terapiei a fost aplicarea tehnicii Matrix Reimprinting, prin care urmărim înlocuirea convingerilor nesuportive, cu cele suportive (de exemplu: sunt singur, se înlocuiește cu: sunt susținut și ajutat).
N-am îndreptat atenția asupra eliberării de evenimentele care fuseseră principalele surse ale furiei și neputinței sale. La fiecare ședință, vedeam cum ajunge rapid la 10+ (adică trece de a o stare de mare tulburare la o stare de foarte bine).
Apreciez că și aceasta a funcționat foarte bine, deoarece reacțiile lui în prezent se schimbau din ce în ce mai mult. În timpul unei sesiuni, lucram pe eliberarea indignării că mama sa l-a părăsit în spital la cinci ani, când avea hepatită. Amintirea acelui moment s-a îmbogățit cu detaliul semnificativ că mama lui venea în fiecare zi să-l vadă.
A fost un moment de răscruce, zic eu: am fost extrem de impresionați și el, și eu. Întreaga sa raportare la acel eveniment s-a schimbat. Practic, s-a rescris tot ce pornea de la amintirea mamei care-l părăsise în spital, generând un sentiment de abandon, într-o imagine a mamei care îl iubea și venea zilnic la el.
Combinând consilierea psihologică cu deschiderea lui de a aplica aceste tehnici, am reușit împreună să devină o persoană mai echilibrată, mai calmă, chiar dacă a trecut prin momente dramatice în viața de familie.
Obișnuit deja să se sprijine pe noile sale resurse interne și datorită conștientizărilor prin care trecuse, a parcurs această perioadă fără a reveni la stările dinainte, la furia sa omniprezentă.
………….
După o pauză de terapie de un an și jumătate, schimbările în bine din viața lui au rămas. Câteodată primesc un scurt mesaj de la el și mă bucur că-mi spune că se simte surprinzător de bine și-mi mulțumește pentru această călătorie în care l-am însoțit.
Acum, în toamna lui 2024 când vă povestesc toate acestea, am început o nouă serie de întâlniri terapeutice, pentru că și-a dat seama cât de mult l-au ajutat. Sunt mândră de deschiderea și de determinarea lui de-a lungul acestui proces.